Fuste socratice
Dreptul la dragoste
Stupid titlu. Mai ales că dragostea nu este despre drepturi. Adică ea nu își are rădăcină în cap, acolo unde am așezat noi, oamenii, drepturile.
Pentru că a pornit de la porunca lui Hristos, dragostea a fost greșit transferată la drepturi și obligațiuni. La contracte.

De aici vine și ideea relațiilor dintre noi. De aici vine și ideea că dragostea, sau relațiile, trebuiesc cumva meritate. Și apoi consemnate prin contract.

În povestea inițială, dragostea înseamnă uniune. Acesta era rostul cununii. El nu se baza pe promisiune, merite sau contracte. Ci pe uniunea sufletelor omenești.

desen: G.Murzin
Dacă tu percepi dragostea în termeni de contract - vei tot "alege" sau vei deveni ținta unei alegeri. Și poate că de aceea nu o vei găsi niciodată. Pentru că o cauți într-un loc greșit.

Dacă dragostea ta se mai încarcă cu supărări, ură sau nevoia de a te ascunde și a te răzbuna - ești în capul tău. Nu în inima ta. Deci fără dragoste.

Ea nu trebuie nici meritată, nici învățată. Doar trăită.
Faptul că tu crezi că nu meriți dragoste sau relații frumoase e un alt mit. Venit din cap.