Fuste socratice
Fata care era prea rea ca să fie iubită cu adevărat

Niciodată de ajuns. Parcă îți oferă de toate, parcă ai o casă plină de copii, draperii, debarale cu haine, călătorii și tot ce îi ceri. Și nu este de ajuns. La un moment dat – îți vine să urli de atâta comoditate și simți că te sufoci de iubirea lui atotcuprinzătoare.
Ce faci atunci? Îți acoperi gaura din inimă cu un colț de carte sau de tăcere, sau de tristețe și...te apuci și mai intens de lucru.

Sau mai există o variantă a acestei fetițe. Cea care fugea de acasă, se îndrăgostea de măgarii școlii, își tundea părul scurt și înjura cu băieții în ogradă. Mama striga la ea: parcă ești un băiețoi, iar tata se uita cu judecată. Ca și băbuțele de la poartă.

Ce se va alege din tine?

Și tu crești așa, defectă în inima ta. Crezând că nu meriți.

Distrugi relații care au potențial de creștere.

Ai frică de intimitate. Ai frică de intimitate. Și poate că multe orgasme. Dar nici acestea nu te ajută la adunarea dragostei.

Și aici hai să mai facem un pas:

Dacă îți permiți să nu te arunci în rebeliune sau dependențe: cine ești tu, fără toate etichetele pe care le-au lipit de tine alții și tu însăți?

desen: G.Murzin
Cine ești tu fără toată singurătatea pe care vrei să o ascunzi?

Pune pe foaie. Scrie scrie scrie nu te opri.

Până nu scoți toată greața din tine.

Apoi găsește un singur lucru care te bucură.

Nu în afara ta. În tine.

Și repetă-l zilnic.

Hai.