cercetarea inimii
De ce apare frica de singurătate și cum să pășești peste ea?
Efecte ale fricii de abandon
Te-ai simțit vre-o data legată de un om și simți că fără el nu poți să respiri, chiar dacă e toxic?
Poate că îți este frică că cineva va pleca fizic sau emoțional din viața ta. Poate că încă mai păstrezi în viața ta oameni, prieteni – care nu mai corespund valorilor tale sau nu îți ascultă nevoile. Poate că te simți des neapreciată, neiubită sau deconectată. Poate că te întorci acasă și te simți ca o străină, alături de cei dragi.

Dacă ai trăit rana abandonului – vei simți mai mult sau mai puțin toate aceste lucruri. Sau mai multe. Spre exemplu, prin gelozie și control – vei face tot posibilul ca oameni care te iubesc – să plece. Totul pentru ca abandonul să nu se mai întâmple vre-o data.

Sau se poate întâmpla altfel. Nu poți fi vulnerabilă în relații. Devii suspicioasă. Îți asumi multe, dar devii super critică cu cei apropiați. Această anxietate că cei dragi te vor părăsi poate genera un ciclu de plecări permanente. Oamenii se sperie de asemenea atitudini și pleacă. Sau fug în alcool, jocuri, telefon. Sau în alte relații.
Simptome ale fricii de abandon
Ești supra-sensibilă la critici
Ai dificultăți să ai încredere în cineva
Îți faci prieteni doar dacă ești sigură că te plac
Iei măsuri extreme ca să nu fii respinsă sau abandonată
Creezi sau ai relații toxice
Te atașezi ușor de oameni și la fel de ușor ajungi să te detașezi
Îți este dificil să menții pe termen lung o relație
Te învinovățești pe tine, cauți tot timpul unde ai greșit tu
Care sunt cauzele acestei frici de abandon?

Sunt sigură că te întrebi de unde apar toate astea în viața ta și poate chiar îți spui că tu ești cea care a greșit. Sau că nu ești destul de bună pentru a fi iubită și fericită. Te compari permanent cu alte femei, care par să aibă succes.


Rana abandonului este cauza durerii și a vieții pe care o duci


Dacă în copilărie (de obicei în jurul vârstei de 3 ani, dar nu este obligatoriu) ai avut parte de experiențe de abandon emoțional sau fizic, cum sunt cele de mai jos, este cert că în tine s-a cuibărit adânc rana abandonului.

- Moartea sau plecarea unuia dintre părinți

- Neglijența emoțională a unuia dintre părinți

- Respingerea în timpul grădiniței sau la școală, în clasele mici

- Ai trăit cu boala îndelungată a cuiva apropiat, în special o boală psihică.

- Ai trăit trădarea, moartea sau plecarea unui partener romantic.

Cam acestea sunt experiențele majore care duc la rana abandonului. De aici relațiile toxice, dependențele, frica. În cazuri grele, rana abandonului poate conduce la tulburări psihice (menționez că dacă întâlnești în tine ceva din ce e descris mai jos, asta nu înseamnă că ai o tulburare. Acest lucru poate fi stabilit doar de un specialist):

- Tulburări ale personalității evitante: se manifestă ca timiditate sau închidere socială. De obicei acest om va fi nervos, va avea o stimă de sine joasă, va avea o frică intensă de locuri sau manifestări publice.

- Tulburări de tip borderline: relații instabile, imagine de sine scăzută, impulsivitate excesivă, schimbarea bruscă a dispoziției sau excese de furie, dificultate în a sta singur, dependențe, tendințe de își dăuna.

- Tulburări legate de frica de separare: atacuri de panică, stres și anxietate la gândul că cei dragi ar putea pleca sau muri, refuzul de a pleca de acasă la o vârstă adultă, coșmaruri, dureri fizice la separarea de cei dragi

Pentru unii dintre noi abandonul sau separarea nu devin o rană. Pe alții îi marchează profund.

Dezvoltarea sănătoasă a omului presupune că nevoile noastre fizice sau emoționale sunt realizate. Ziceam mai sus că uneori abandonul este emoțional. Cel mai des se întâmplă astfel. Noi, și părinții noștri am crescut într-o cultură a neglijenței emoționale. Ni se spunea: taci, că ești o mucoasă sau închide gura că aici vorbesc adulții. Sau mi se spunea mie de exemplu: ce știi tu la vârsta ta?

Cred că poți să îți amintești de o grămadă de situații de acest tip. Situații când ai fost ridiculizată (inclusiv la școală, de către profesori). Îmi amintesc cum în clasa I, mama mi-a spălat uniforma școlară.

Era umed afară. Nu se uscase. Atunci mama mi-a dat o rochie neagră. În acea zi profesoara m-a scos în fața clasei, m-a ținut 20 de minute și m-a umilit. Nu mai conta că eram printre cei mai buni în clasă. Din acea zi, am învățat să mă tem de critică și de umilință. Mi-am dorit să fiu perfectă.

Acest lucru a influențat multe relații, situații din viața mea. Și m-a costat multă liniște și sănătate.
Știi însă ce este mai grav?

Că în cazul acestei răni creștem și nu putem detecta nevoile emoționale ale copiilor sau partenerilor noștri. De aceea este important să înveți, indiferent de vârstă sau situație, să ai grijă de tine.

Să înveți să te întorci la starea naturală de încredere și bucurie a copilului. Atunci, înainte ca aceasta să se întâmple cu tine, aveai încredere în viață. Acest aspect al tău nu se duce nicăieri. Îl ascundem pentru ca să nu mai fie rănit.

Uneori îl ascundem în dependențe alimentare, sau fum de țigară. Sau în relații, în dragoste care ne rănește.


Efecte de lungă durată a fricii de abandon


De obicei oamenii care au această frică au dificultăți să aibă încredere în parteneri și de aici și dificultățile în relații, sau relații toxice sau dependente. Frica de abandon duce la frica de intimitate, depresii, atacuri de panică.

Se poate întâmpla să te deconectezi emoțional de ceilalți. Să comunici puțin cu familia, rudele. S-ar putea să eviți conflictele. Acest cerc nu se încheie, până nu decizi tu.

Spre exemplu, poți să ai o mască de duritate, ironie sau sarcasm, doar ca să nu te îndrăgostești și/sau să nu lași pe cineva să se apropie de tine. I

ar atunci când ești în relație devii excesiv de critică, geloasă sau suspicioasă. Toate se întâmplă pentru că imaginea ta de sine este joasă. Pentru că de fapt, nu poți suporta critica. Știi însă care este secretul? Atâta timp cât nu vei învăța să faci asta – în viața ta vor apărea permanent cei care te critică. Sau te subestimează.


Pentru a vedea dacă ai un sindrom de stres posttraumatic legat de abandon, răspunde cu da sau nu la următoarele întrebări. Fii sinceră cu tine. Doar tu vezi rezultatele. Dacă vrei după aceea poți să le împărtășești cu mine. Doar ca să știu de ce instrumente ai nevoie ca să ai o viață bună.
1. Am dificultăți în a crea relații cu oamenii.

2. Simt nesiguranță în ceea ce privește relațiile sau scopul vieții mele.

3. Întâlnești repetitiv oameni care te resping sau te abandonează

4. Îți este rușine când ești respinsă sau greșești

5. Ai dificultăți în a avea încredere în oameni

6. Te îndreptățești des și îți sabotezi viața

7. Ești anxioasă sau timidă în fața oamenilor cu autoritate

8. Ai amintiri grele despre experiențele traumatice sau alte evenimente

9. Îți amintești foarte puțin sau aproape deloc propria copilărie

10. Te simți adeseori neputincioasă, vulnerabilă sau amenințată când te gândești la copilărie, dar nu îți amintești de ce anume exact

11. Ai stimă de sine scăzută, nu ai încredere în tine

12. Adeseori te deconectezi, îngheți sau te detașezi emoțional (nu simt nimic)

13. Îți este greu să te desparți de cineva, chiar dacă despărțirea e definitivă

14. Îți este greu să ierți

15. Ai epizoade de comportament auto-distructiv

16. Reacționezi supra-emoțional la certurile cu cei dragi

17. Îți este greu să gestionezi un conflict

18. Ai o sensibilitate extremă la respingere sau criticism

19. Pendulezi între a fi rece sau foarte pasională în relații

20. Ai tendința să te atașezi de oameni care sunt indisponibili emoțional

21. Te plictisești într-o relație în care ești iubită

22. Ai tristeți după ce ai vorbit cu un ex-partener

23. Ai dificultăți în a identifica propriile emoții

24. Ai tendința să eviți relațiile intime ca să nu riști să fii părăsită

25. Ai tendința să intri rapid în relații și apoi să pleci la fel de rapid

26. Îți este greu să părăsești o relație, chiar dacă înțelegi că nu este omul potrivit pentru tine

27. Manifești tendința de a controla comportamentul sau gândurile celuilalt, vrei ca lucrurile să se întâmple cum dorești tu

28. Ai tendința să creezi haos, procastinezi sau ți-e lene adesea

29. Devii salvator și dai sfaturi fără ca să ți se ceară ajutorul

30. Adeseori ai așteptări crescute de la oameni, iar când nu se realizează reacționezi emoțional

31. Te critici și te judeci pe tine însăți

32. Ai tendința de a plăcea tuturor și nevoia ca oamenii să te accepte. Asculți adeseori ce spun despre tine.

33. Dacă ești agresată – te sperii și îngheți. Astfel devii ușor de controlat.

34. Demonstrezi co-dependență. Oferi prea mult și simți că nu primești ceea ce meriți în schimb

35. Uneori acționezi impulsiv, chiar dacă știi că vor exista consecințe negative

36. Ai crize de furie

37. În același timp nu știi cum să reacționezi la furia celorlalți, de frică să nu fii apreciată

38. Demonstrezi narcisism negativ – ești hiper-critică cu tine însăți și își faci griji de cum te vede lumea.
Dacă ai răspuns cu da la cel puțin 10 întrebări, ai aspecte din rana abandonului. Aceasta înseamnă că abandonul s-a manifestat când ai devenit adultă, de exemplu.
Dacă ai răspuns cu da la minimum 20 de întrebări, aceasta este rana care îți otrăvește viața.
Masca pe care o porți în acest caz în această lume este a dependentului. Frica ta cea mai mare este singurătatea. De obicei rana este trăită în interior, printr-o tristețe imensă. De multe ori poți fi tristă și nici măcar nu știi cauza.

Sau îți este dor de un loc în care nu ai fost. Sau nu poți sta în același loc multă vreme. De multe ori credem că există circumstanțe externe pentru tristețea noastră. Dar nu. Când ne simțim singure – de obicei ne închidem și suntem în tristețe profundă. Credem că nu suntem iubite.

Atunci putem să ne îmbolnăvim pentru a atrage atenția sau putem ajunge la comportamente extreme.

Masca pe care o porți te determină să vrei să fii în control întotdeauna. Uităm că de fapt putem controla doar propriile emoții și gânduri. Și nicidecum atitudinea celuilalt față de noi.

Partea bună a poveștii este că oamenii care au această rană își cunosc foarte bine propriile nevoi. Dar nu știu să le exprime. De obicei, nevoile emoționale sunt exprimate în criticisme și plângându-ne. Nu înaintează cerințe clare. Iar dacă celălalt încearcă să înainteze aceste cerințe – declară că nu se simte iubită și înțeleasă.

Omul care are rana abandonului nu știe ce înseamnă a fi adevărat. Adică a fi, a gândi, a simți și a manifesta același lucru. O face din frica de a fi abandonat. Și atunci cere de la celălalt să se schimbe, dar nu se schimbă profund el însuși.

Cam așa vorbește această rană în noi. Cum o vindecăm?
Primul lucru de făcut este să observi rana și să nu lași masca să preia controlul. Masca manifestă cam tot ceea ce am descris mai sus. Dacă observi propria durere – nu vei mai avea timp să îl judeci pe celălalt. Și asta te va scuti de o grămadă de durere și frică. Observă cum gândurile tale fac ca această rană să fie și mai puternică. Și activată din nou.

Prin vindecarea rănii de abandon vei găsi cea mai mare nevoie a ta – aceea de a îți recunoaște propria putere.

Dacă te vindeci – vei deveni autonomă și vei demonstra atitudini naturale pentru tine. Vei ști să ceri, fără ca să ai așteptări. Și vei ști ceva și mai important. Dacă nu primești ceea ce ceri – asta nu înseamnă că nu ești iubită. Vei putea face diferența dintre a iubi și a plăcea. Deci nu te vei mai simți obligată să placi la toată lumea. Ce eliberare! Nu vei mai avea nevoie sa captezi atenția sau să dai explicații la explicații, până lumea se plictisește să te audă. Și poate cel mai important: vei ști cu siguranță că nu ești niciodată singură.

În afară de conștientizare, rănile se vindecă lucrând cu copilul interior și cu credința că lumea este un loc periculos.

Unul dintre cele mai simple exerciții este acesta: pune în fața ta o fotografie de când erai mică. Apoi găsește un loc liniștit, în care nu vei fi deranjată. Pune amândouă mâinile pe inimă. Și spune, cu voce șoptită și drăgăstoasă:

Inspirație – copilul meu a ajuns

Expirație – copilul meu e acasă

Inspirație - aduc iubire

Expirație – copilului meu interior

Inspirație – aduc compasiunea

Expirație– copilului meu interior

Inspirație – aduc bucuria

Expirație– copilului meu interior

Inspirație – aduc calmul

Expirație– copilului meu interior

Repetă ori de câte ori ai nevoie acest exercițiu.

Dacă te interesează mai multe la subiect – scriem-mi. Multă lume mă întreabă cum și ce să facă pentru ca să se vindece. Dacă îți dorești asta – voi veni cu materiale de lucru pe vindecarea rănilor. Doar spune-mi care este nevoia ta. Fă acest pas.

Mă închin,

În serviciul tău

Angela

Dacă ești deja abonat felicitări!
Dacă nu ai reușit - poți face asta acum

© Chakaruna. All rights reserved