Fuste socratice
Despre pericolul de a te cunoaște
Cînd Socrate spunea Cunoaște-te pe tine însuți sau habar nu avea câte frici ascunde această cale, sau ne ironiza în stilul lui șăgalnico-filosofic.
Cunoașterea de sine presupune o serie de "pericole" clasice:

1. pericolul puterii - atunci când începi să te cunoști, ai impresia că puterile tale se multiplică. că devii invincibil. și că poți sări de pe munți. dar aripile sunt prea slabe, chiar dacă reușești să le întinzi mai mult decât ți-ai imaginat.

2. pericolul mândriei - unul dintre cele mai periculoase pericole. te ridici deasupra capurilor, pentru că tu, chipurile înțelegi. pentru că tu chipurile poți. căderea e de sus și e grea.

3. pericolul individualului demonstrat - când ai niște lecturi în spate și crezi că de aici te descurci singur. dar e ca într-o pădure necunoscută, fără busolă. te rotești pe loc. iar atunci când realizezi - poate fi târziu.

4. pericolul fricii de alții - pentru că tu începi să știi despre tine lucruri pe care nu vrei să le auzi sau accepți, încerci să o faci pe durul/dura cu ceilalți, ca nu cumva să realizeze că poți fi și slab.
desen: G.Murzin
Rezolvarea riscurilor acestea e legată de câteva lucruri și mai simple. Nu există rău și bun. Tu ești tu. Așa cum ești.

Cu cât mai multă deschidere pentru oameni ai - cu atât te vor admira și iubi mai mult.

Vulnerabilitatea ta înseamnă putere și nu slăbiciune.

Emoțiile trebuiesc vorbite, simțite, înțelese și lăsate să treacă cunoașterea de sine nu înseamnă neapărat schimbarea de sine. Mai degrabă este o analiză a ta. În care știi unde stai și cine poți deveni.

Oamenii care cunosc părți din voi (inclusiv pe cele slabe și urâcioase), și care țin la voi vă vor iubi oricum. în rest - apă de ploaie. las-o să curgă. împreună cu fricile.