Fuste socratice
Fetița care era prea bună ca să fie adevărată
Știți voi, omulețul acela din interiorul plexului solar, care zice: întotdeauna trebuie să fac ceva ca să fiu văzută și să fiu iubită? De obicei sunt două tipuri: fata cea bună și fata cea rea. Azi despre fata bună.
Este partea din tine care nu știe să spună nu. Este partea din mine care nu știe să spună nu.

De obicei face atașamente și creează relații toxice. Este codependentă. Victima propriei bunătăți. Trăiește permanent cu rana abandonului. Se teme să piardă relații și oameni. Se teme să nu sufere cineva din cauza ei.

Eu mă recunosc. 100%. Mai ales cu vre-o 4 ani în urmă.

Tu? Acum hai să mai facem un pas. În care domeniu din viață nu ești capabilă să spui nu?
desen: G.Murzin
Relații
Job
(alege tu una)

De obicei una e primordială.
Sau ai soț toxic sau șef toxic. Sau angajați stranii.

De ce se întâmplă asta?

Când mama ta are prea multe granițe - adică este distantă și indisponibilă emoțional (acum fără a o blama, doar cu dragoste și recunoștință pentru ea) - riscul că tu nu vei avea deloc este enorm.

Vei încerca să dizolvi aceste limite până la a te autosabota, a nu fi capabilă să mergi mai departe. Orice graniță e un pericol esențial pentru relațiile pe care le creiezi. Inclusiv cu tine însăți.

Există o cale de ieșire din această stare de negare de sine. De ură de sine prin dăruirea pentru altcineva.

Există o cale. Dar ea presupune că tu îți asumi responsabilitatea. Și mai presupune ceva. O să pierzi niște relații. Doar pe cele bazate pe atașament. Nu pe dragoste. Dadada. E greu.

Dar dacă ești pregătită să spui da - urmărește articolul viitor. Da pentru tine. Nu pentru partea din tine care e prea bună ca să fie adevărată.