cerc de femei online
Eva și Lilith. Copilul
Primul modul
Esența femininului separat și rănit: Eva și Lilith
Se spune că Lilith este prima femeie creată de Dumnezeu. Și apoi a făcut Dumnezeu pe om după chipul său. A făcut bărbat și femeie. Lilith a fost izgonită din Rai pentru că era puternică și nu vroia să se supună lui Adam. Se zice că Lilith s-a aciuat în brațele lui Samuel (unul dintre demoni).

În acest fel puterea și inteligența unei femei au ajuns să fie demonizate. Mai târziu apar alte povești care ne spun că Lilith fura, din gelozie, copiii nou-născuți și îi omora sau că Lilith seducea bărbații în somn și apoi îi supunea. Mai multe puteți vedea aici: https://www.youtube.com/watch?v=RmF2TvnkuF0.

Ea este identificată cu Maria Magdalena, dar și cu Mama Vampirilor.

De fapt, Lilith (spirit al aerului) este arhetipul femeii rebele și revoluționare, care este capabilă să distrugă și să creeze, care are o sexualitate puternică și își cunoaște și acceptă propriul corp. Dacă nu este conștientizată, în viața ta – începe să se distrugă tot. Lilith seamănă mult cu un alt arhetip – zeița Kali, cea care este arătată cu piciorul pe un cap de bărbat, cu multiple săbii și cu cranii în jurul brâului.

Kali este zeița Marii Dreptăți. Ea este o slujitoare a lui Dumnezeu, pedepsind pe cei care nu se supun voinței devine. Ea salvează copacul vieții și fața ei nu poți veni decât sincer și cu inima deschisă.

Pe de altă parte – Eva (spirit al pământului) este arhetipul femininului pasiv, ascultător. Mamă, gospodină, caldă și blândă. Creatoare și roditoare, dar în același timp supusă și pasibilă de a fi abuzată. Fiind naivă, Eva a fost mințită de șarpe (diavol) și așa tot neamul femeiesc a fost pedepsit să nască în greutăți, iar oamenii au fost izgoniți din Rai.

În fiecare dintre noi există aceste două energii. În momentul în care ele nu sunt echilibrate – viața se manifestă în urcușuri și cooborâșuri. Eva și Lilith sunt Lumina și Umbra femininului.

Trăsături importante:

EVA: naivă, cuminte, ascultătoare, adeseori nu știe ce să aleagă, pasiv - agresivă, pasibilă să fie abuzată, spune minciuni, trăiește în fantezii, este manipulatoare, iartă ușor
Situații repetitive: trădare, abuz, bârfe
Lecție de învățat: stabilirea propriilor limite

LILITH: sceptică, rebelă, iute la mânie, știe ce vrea și cum să obțină, conflictogenă, războinică (mai degrabă devine agresoare); directă, uneori până la lacrimi răzbunătoare
Situații repetitive: conflicte, despărțiri, incapacitatea de a găsi un partener stabil, etc
Lecția de învățat: iertarea

Exercițiu:

Observă cum se manifestă aceste două arhetipuri în viața ta personală și profesională. Unde le aplici cel mai des?
Ia ultimul an din viața ta. Analizează-l. Înscrie situații sau caracteristici în tabel. La sfârșit adaugă un procentaj aproximativ în fiecare coloniță.

După ce ai completat tabelul de mai jos, răspunde la următoarele întrebări:

1. ce simți în corp când te manifești ca Lilith/Eva?

2. care sunt emoțiile tale când te manifești ca Lilith/Eva?

3. care sunt gândurile principale?

Păstrează pentru mai târziu acest exercițiu. Vom reveni la el.

Arhetipurile separării/supraviețuirii
Cele 4 arhetipuri primare (Copilul, Victima, Prostituata, Sabotorul) simbolizează cele mai mari provocări ale vieții noastre și modul în care alegem să supravieuțuim.

Ele sunt cele care ne influențează modul în care răspundem autorităților, modul în care facem alegerile în viață și relația noastră cu lucrurule materiale. Ele sunt amicii intuiției noastre. Asta înseamnă că nici unul nu este rău sau bun. Sunt energii neutre pe care noi le folosim ca să creștem sau ca să ne blocăm creșterea.

În momentul în care aceste arhetipuri lucrează în umbră (nu suntem conștiente de ele sau trăim din acel loc al rănilor și suferinței) – ele devin arhetipuri ale separării.

Arhetipurile separării se referă în primul rând la povestea pe care ne-o spunem despre noi. Aici se găsesc toate emoțiile, evenimentele, relațiile care ne-au rănit într-un fel sau altul. Aici se adună toate poveștile, care ne separă de sinele nostru adevărat.

Fiecare dintre noi are o poveste. Ele sunt de fapt niște scenarii de fapte sau de viață, care ne împuternicesc și ne ajută să fim în siguranță pentru o perioadă. Tot în ele se găsesc așa-numitele contracte, pe care le încheiem cu viața.

De obicei, contractele sunt încheiate în momente grele ale vieții. Ele sunt credințe adânc înrădăcinate în inconștientul nostru. Le putem descoperi în momentele în care ne declarăm intenția – eu nu voi face asta niciodată, mai bine singură decât o viață ca a mamei, etc. Fiecare dintre arhetipuri are o tolbă cu contracte, care ne separă până la urmă de cine suntem cu adevărat.

Poveștile ne separă nu doar de esența ființei noastre, ci și de lume, de ceilalți. Ele ne limitează oportunitățile. Ele sunt cele care storc din noi energia și puterea de a crea o viață pe care ne-o dorim.

Dacă trăim într-o poveste – vom avea evenimente repetitive sau vise care nu se vor realiza niciodată.

De obicei poveștile noastre au o temă: abandon, respingere, trădare, pierdere, umilință. Le putem detecta prin concluziile pe care le tragem în urma anumitor evenimente: nu voi mai avea încredere în nimeni, bărbații sunt trădători, nu există familii fericite, mă descurc singură, etc.

Aceste concluzii devin contracte, care sunt legate de ceea ce numim Umbră. Contractele ne vor limita capacitatea de a visa și de a realiza visele. Ele ne povestesc ce credem despre iubire, viață, credință, Dumnezeu. Ele ne modelează procesele de gândire și stabilesc limite. Toate acestea pentru ca să ne simțim în siguranță.

De când suntem mici, construim o imagine ideală a noastră. Pentru a fi vizibili suntem de acord să stăm alături de oameni care nu ne iubesc. Lipim pe noi etichete care ne strâng și ne fac să suferim.

Astfel apare un Sine fals, plin de măști sociale, pe care le purtăm după noi ca pe cel mai vechi prieten. Adeseori când îi întreb pe oameni dacă ar fi de acord să renunțe la povestea veche din capul lor despre ei înșiși – văd în ochii lor groază. Ne agățăm de ideea că durerea și povestea noastră ne fac unice.

Doar că poveștile generează un joc al așteptărilor, care nu mai are sfârșit. Aici se nasc: Dacă aș fi avut altfel de părinți, altfel de copilărie, altfel de experiențe, dacă aș fi fost mai tânără, mai în vârstă, mai bogată, cu mai mult noroc, etc.

Tot aici se naște amânarea realizării viselor: când vor crește copiii, când voi împlini 40/45/50 de ani, când voi avea timp liber, etc. Aceste amânări sunt limitări ale separării.

Ele ne despart de cel mai mare și adevărar adevăr: că suntem parte a lui Dumnezeu. Că El este în inima noastră și că fiecare dintre noi are un Sine Divin. Atunci nu mai este nimic de reparat. Nimic de iertat. Nimic de înțeles suplimentar.

Toate poveștile noastre au un scop divin. Fiecare încercare, pierdere, eveniment din viața ta face parte din planul divin al creșterii tale.

Toată durerea ta, și a mea, are un scop. Acela de a ne aduce darurile în această lume. Fiecare dintre noi are un dar. Doar că atunci când ne ținem legați de trecut și de povestea rănilor noastre – acest dar nu se poate manifesta în plinătatea lui.

In fiecare traumă a noastră este un dar, în fiecare parte neacceptată din tine – un mărgăritar care așteaptă să fie descoperit.
Copilul
Arhetipul Copilului este partea din noi care are nevoie de dragoste, blândețe și care așteaptă minuni și bucurie, indiferent de vârstă. Este partea din noi care caută bucuria în orice și știe să o trăiască. Este partea din noi care se joacă și care ne permite să nu luăm tot ceea ce vine prea în serios.

Când ni se spune: nu mai pune la suflet – se face apel anume la acest arhetip. Energia acestui arhetip ne permite să spunem despre om că el/ea este ușor și deschis. Sunt oameni pe care de obicei ne place să îi avem alături. Aceasta – în cazul în care avem în noi un copil echilibrat.

Există însă mai multe aspecte ale Copilului. Caroline Miss vorbește despre următoarele părți ale Copilului:

Copilul rănit – păstrează amintirile abuzurilor, a rănilor, neglijenței, pierderilor, trădărilor, respingerii și abandonului. Foarte mulți, datorită unei înțelegeri greșite a principiilor psihologiei contemporane, își învinuiesc părinții de marile răni ale vieții noastre și de relațiile toxice pe care le trăim. A arunca vina asupra cuiva înseamnă a acționa din arhetipul din umbră – Lilith.

Cele mai mari provocări ale vieții ne dau de fapt cele mai mari daruri. Vedeți mai sus călătoria Eroinei: nu poți păstra și îmbunătăți bucuria, nu poți deveni Creatoarea propriei vieți fără ca să treci prin provocări și răni.

Da, aceasta implică durere și suferință. Dar întotdeauna este alegerea ta să stai în aceste răni sau să mergi mai departe, luând darurile. Tocmai Copilul rănit este cel care ne învață iertarea.

Aspectul de umbră al Copilului Rănit aduce milă de sine, tendința de învinovăți pe alții de propriile nereușite și rezistența la a depăși situații grele din viața ta. Așa mergem pe calea imitației și repetăm greșeli ancestrale.

Copilul abandonat/Orfanul – se referă la partea din noi care nu se simte parte a familiei din care facem parte. (povestea inventată Eu nu sunt copilul mamei mele). De obicei acesta este arhetipul care ne face să fim oaia neagră a familiei.

Dar anume acest aspect ne permite să devenim independente și să mergem pe calea aleasă de noi. În acest arhetip se manifestă partea luminoasă a lui Lilith. Cu ajutorul Copillului Orfan, reușim să construim Calea Creației, să ne rupem din patternurile familiale și culturale și să ne transformăm viețile.

Aspectul de umbră al acestui arhetip este cel care nu ne permite să ieșim din starea de abandon, să căutăm relații în care suntem abandonate și să nu ne maturizăm. Drept rezultat, căutăm familii surogat care să ne facă să ne simțim parte din ceva. (soacre, mame sub forma șefelor sau a soților, etc).

Copilul magic/Inocent – vede potențialul pentru frumusețea divină. Este partea din noi care vede lumina și bunătatea în alți oameni. Are curaj să facă față situațiilor dificile ale vieții și crede că orice este posibil.

Aspectul de umbră se manifestă ca absența credinței, a minunilor. În umbra Copilului Magic stă cea care nu crede că lucrurile pot fi schimbate în bine. Depresia se ascunde cel mai bine în această umbră. Tot aici se găsește expresia: voi începe de mâine, sau voi călători atunci când….

Exercițiu:

Scrie pe foaie toate planurile amânate:

voi citi atunci când ......
voi fi liberă atunci când.......


ce simți în corp când te uiți la foaie? Ce se ascunde în spate? Ce fel de emoție?

Copilul sălbatic/natural – are o relație specială cu natura și animalele. El are blândețe și flexibilitate, dar și o rezistență naturală de a face față greutăților vieții. Este adaptat ciclurilor naturii (nu se supără când e frig, ploaie sau vânt :). de obicei devin vegetarieni sau au animale acasă.

Aspectul de umbră se manifestă în abuzarea animalelor, oamenilor sau a naturii.

Copilul etern – fetița eternă ne ghidează să rămânem mereu tinere în corpul și în sufletele noastre. Se bucură de viață în toate manifestările ei. Femeia – copil arată mai tânără decât vârsta ei, fără eforturi suplimentare.

Aspectul de umbră al acestui arhetip se manifestă în incapacitatea de a crește, de a te maturiza. Este un aspect de umbră al Evei. De obicei, acest aspect te aduce în relații de dependență de cei care îți oferă securitate fizică sau materială. Ea crede că nu se poate baza pe sine însăși și nu acceptă procesul natural de îmbătrânire.

Copilul dependent – poartă un sentiment greu de neajuns permanent. Nimeni și nimic nu este destul. Caută permanent o recompensare a ceva pierdut în copilărie (tata sau mama după divorț, prieteni, casă, dacă părinții s-au mutat des dintr-un loc în altul.

Ca și copilul rănit – cel dependent – va avea un fel de tristețe pe care nu o poate nicicum transforma în bucurie. Este de obicei focusat pe propriile nevoi. Darul lui este însă în a simți pericolul și a a preveni situații grele din viață.

Exercițiu:

Care dintre aceste aspecte ale arhetipului se manifestă cel mai des în viața ta? Revizuiește ultimele mari evenimente din viață și vezi cum ai acționat. Care era perspectiva? Ce îți spuneai? Cum te simțeai în timpul provocărilor vieții? Ce îți venea să faci?

Notează ce simți după modelul:

ce simt în corp
ce emoții am
ce gânduri vin în cap

Dacă nu ai văzut încă materialul video - te rugăm să te înarmezi cu ceva de scris și de desenat, să găsești timp pentru tine și să îl urmărești. Aceste materiale sunt baza pentru lucrul nostru și pentru călătoria de 13 luni.

Acest video se referă la primul modul. Vei găsi în el:

1. ce sunt arhetipurile și ce este umbra
2. crearea cercului de femei
3. Eva și Lilith: cine sunt și cum se manifestă lumina și umbra lor
4. arhetipul copilului și aspecte ale lui. Umbra și lumina Copilului.
5. la sfârșit de video vei găsi primul set de exerciții săptămânale.
Foc la ghete! :)
Îți mulțumim pentru curajul de a păși împreună cu alte femei pe Calea Eroinei.
Îți mulțumim că ai decis să nu renunți la tine și să continui.
Pas ușor la drum!
Te onorăm și te vedem!
Exercițiu. săptămâna 1.
Acesta este următorul exercițiu săptămânal. Te rugăm să urmezi instrucțiunile. Dacă pentru tine este mai simplu - mai jos găsești și materialul scris.
Exercițiul săptămânal. săptămâna I.

Exercițiu: Armonizarea relației dintre Eva și Lilith.

Ștampila secretă.
Acest exercițiu permite armonizarea celor două arhetipuri feminine de bază.
Din cele mai vechi timpuri aceste ștampile conțineau simboluri care permit energiei sufletului să declare intenția în univers și să obțină ceea ce își dorește. Vei avea nevoie de hârtie, stilou, creioane colorate sau carioca.

Pas 1.
Setarea intenției.
Pe o foaie de hârtie, setează intenția. Ce își dorește sufletul tău în acest moment? Notează tot ce vine spre tine. Începe cu: Sunt .... Am... Simt... Dacă simți că nu ai claritate, poți răspunde la întrebarea: dacă aș ști că orice e posibil, ce aș face? Dacă nu mi-ar fi frică, ce aș face? Dacă aș avea toate resursele necesare pentru trai, cu ce m-aș ocupa?

sApoi notează acest gând, la prezent: De ex, Sunt echilibrată, am securitate și dragoste și sunt în serviciu. Sau: relațiile din viața mea sunt pline de bucurie și dragoste. Mă simt protejată și împlinită.

Pas 2.
Pe o foaie de hârtie, scrie intenția ta, prenumele tău și Eva și Lilith. Scrierea va fi ca o meditație sau o rugăciune pe care o faci. Cu calm, smerenie și vizualizând starea în care ești după ce ai obținut ceea ce îți dorești. Dacă în corpul tău apare un disconfort, întoarce-te la pasul 1. S-ar putea ca intenția să nu fie potrivită pentru tine acum.

Pas 3.
Șterge toate vocalele din textul scris. Apoi șterge toate consoanele care se repetă (doi de L, doi de N, etc)

Pas 4.
Scrie mai jos literele care au rămas. Va fi o serie de consoane.

Pas 5.
Crearea ștampilei. Combină literele între ele, astfel ca să apară un simbol. Poți inversa literele, le poți combina, mari, micșora. Fii creativă. Nu te deranja dacă din prima oară nu iese ceea ce îți dorești. Dă frâu liber imaginației tale.

Pas 6.
Desenează acest simbol pe o foaie separată. Este foarte important ca în timpul desenului să rotunjești toate colțurile. Inconștientul percepe colțurile ca pe un conflict, iar tu lucrezi la echilibrare. Încercuiește-l la sfârșit. Verifică să nu fie colțuri rămase.

Pas 7.
Stai un pic cu ștampila ta. Ce simți? Ce îți place în ea? Apoi, pentru 21 de zile, pune-o să stea undeva unde o poți vedea doar tu. Vorbim despre acest exercițiu peste 21 de zile.
Exercițiu săptămânal. Săptămâna 2.

Copilul din noi este cel care stabilește strategia noastră de viață. El este păstrătorul inocenței, al creativității și a capacității de a ne bucura.

Te rog să revezi aspectele arhetipului Copilului. Care dintre ele sunt mai potrivite pentru tine? În care dintre ele te regăsești? Uite-te la modul tău de a acționa, de a exprima emoțiile, de a da frâu liber imaginației tale. Cum se manifestă copilul din tine? Știe să se bucure sau mai degrabă este oprimat, se simte orfan, caută atenție?

Exercițiu: Filmul vieții tale.

Alege un timp și un loc în care poți sta singură 10 minute. Aprinde o lumânare. Închide ochii și respiră de câteva ori profund. Simte cum cu fiecare respirație, te afunzi tot mai mult în tine. Când inspiri – adună toate grijile acestei zile. Când expiri – permite-le să iasă din tine. Simte prin toți porii cum fiecare respirație te aduce în inima ta. Ești în centrul ființei tale acum.

În acest moment imaginează-ți că ești pe un câmp cu flori sălbatice. Simte-i mirosul, atingerea ierbii și a florilor. În fața ta stă un ecran mare. Ca și cum te afli într-un cinematograf în aer liber. Pe ecran se desfășoară un film, cu tine în rolul principal. Iată momentul în care te-ai născut. Observă fețele celor care au fost alături de tine în primele zile ale vieții.

Apoi vezi imagini cu primii tăi pași, primele tale cuvinte. Amintește-ți cum ai mers în clasa 1, adu-ți aminte de oamenii care te-au marcat în timpul acestor ani. Permite-ți să simți toate trăirile acestor ani: toate iubirile, pierderile, dezamăgirile, provocările, realizările.

Dacă se întâmplă să nu vezi nimic – amintește-ți emoțiile pe care le aveai. Lasă imaginile să apară în ecranul conștiinței tale.

Deschide posibilitatea să vezi și să simți rolul fiecărei persoane din viața ta. Modul în care fiecare om a contribuit, chiar dacă e dureros, spre înțelepciunea ta interioară. Amintește-ți că ai venit pentru un scop în această lume. Că fiecare om pe care l-ai întâlnit este o scară pentru ca tu să poți să îți aduci darul și să îl manifești.

Apoi respiră profund o dată. De două ori. De trei ori. Revino aici și acum.

Exercițiu: Revizuirea copilăriei

Pentru a descoperi care din perioadele copilăriei tale au activat anumite aspecte ale arhetipului copilului (în special copilul orfan sau rănit sau dependent), în jurnalul tău de exerciții, repartizează perioadele copilăriei în felul următor:

Observă care dintre aceste perioade este cea mai încărcată emoțional. Care sunt emoțiile pe care le trăiești acum cel mai des.

Exercițiu

Cine dintre copiii, partenerii, colegii, prienteni, șefi sau părinții tăi se comportă acum ca un copil? Cum anume se manifestă (alintat, agresiv, nu își asumă responsabilități, îi este frică, etc). Notează toate aceste caracteristici.
Apoi urmează exercițiul pas cu pas, fără să te uiți ce urmează. Este important să fii sinceră. Să nu îți dorești în acest moment să fii bună cu ceilalți sau să justifici comportamentul sau atitudinea lor.

Începe fraza cu:

1. Sunt _____________ (emoție, ex. supărată sau nervoasă, etc) pe _________ (numele persoanei) pentru că: (descrie ce face, cum anume se comportă, ce spune, despre ce tace, etc)

(scrie răspunsul imediat după întrebare. e de preferat să scrii de mână)

2. Ce schimbări ai dori să vezi în el/ea?

(scrie răspunsul imediat după întrebare. e de preferat să scrii de mână)

3. Ce ți-ai dori ca această persoană să nu mai facă, spună? Dacă ai putea să îi dai un sfat, care ar fi acela?

(scrie răspunsul imediat după întrebare. e de preferat să scrii de mână)

4. Pentru ca tu să fii fericită, ce ar trebui să facă această persoană? Ce ar trebui să spună?
(scrie răspunsul imediat după întrebare. e de preferat să scrii de mână)
Acesta este un exercițiu care are drept scop să îți dezvăluie aspectele de umbră ale arhetipului Copilului.


Acum întoarce spre tine tot ce ai scris despre această persoană. Adică transformă tot ce spuneai mai sus despre altcineva, ca și cum ai vorbi despre tine. Vorbește de la persoana întâi.

Nu te teme. Nu opune rezistență. Doar amintește-ți în câte momente ale vieții te-ar fi ajutat să poți să acționezi astfel. Sau poate ai acționat și acum te simți vinovată sau rușinată. Stai cu aceste caracteristici pe care ți le-ai dat, cu sfaturile pe care ți le-ai dat fără să știi. Care este darul în ele? Cum te-ar ajuta această energie, aceste caracteristici, dacă le-ai folosi în mod ecologic (fără ca să faci pe alții să sufere).

Aceasta este una dintre Umbrele tale. Dacă ai curajul să o exhavezi – să o scoți la suprafață și să îți iei de acolo darul – potențialul tău divin va avea posibilitatea să se exprime.

În momentul în care ai simțit puterea umbrei vreau să știi și să vezi că acolo în spate este un copil rănit. Copilul tău interior.

Săptămâna viitoare ne vom ocupa de reîntoarcerea Copilului Rănit/Orfan acasă, în inima ta. Dacă ai întrebări – te rog să scrii pe grup. S-ar putea ca mai multe femei să beneficieze de răspuns.

Reîntoarcerea Acasă a Copilului Rănit
partea i. rana maternă
Atenție: această parte de exerciții nu este despre a îți învinovăți mama pentru tot ceea ce s-a întâmplat cu tine. Este mai degrabă despre descoperirea rănii profunde a copilului tău interior și vindecarea acesteia.

Mama este cel mai important personaj din viața ta. Ea este baza dezvoltării noastre. Uterul ei este locul în care viața ta a luat naștere. Locul acela întunecos și moale și cald este raiul siguranței și securității tale.

Orice mamă, indiferent ce crezi despre ea, a făcut cel mai bun lucru pe care l-a putut face pentru ca tu să fii în siguranță și hrănită. Chiar dacă asta a însemnat că te-a abandonat sau a permis altcuiva să aibă grijă de tine.

Dar psihicul tău înțelege să direcționeze spre mama ta toată furia, vinovăția, resentimentele sau rușinea spre mama ta. De fapt, durerea veche înmagazinată în tine este rezultatul rănilor pe care nu le-ai vindecat. Unele dintre ele sunt culturale, altele intergeneraționale, altele personale.

Rana maternă se referă la rănile care ne sunt transmise din generație în generație. Cele care au un impact profund asupra vieții noastre. Dacă nu le rezolvăm – aceste răni sunt transmise copiilor noștri. Rănile conțin credințe (contracte) care ne limitează, emoții toxice, alegeri greșite.

Există multiple răni. Toate ele însă pot fi structurate în felul următor:
Rana abandonului
Rana respingerii
Rana trădării
Rana pierderii


la baza fiecăreia dintre aceste răni stă Rana Umilinței.
(pentru detalii vezi video)
Rănile noastre sunt durerile care nu au rezolvare. Când trăim cu ele – ne segmentăm. O parte din noi se ascunde adânc în inconștient și nu ne permite să fim întregi. Cu cât mai tare acționează rana – cu atât mai fragmentată ești. De aceea acționezi din locul copilului rănit/orfan – și nu din întregimea ta. Cu cât durerea ta este mai mare – cu atât mai tare te respingi pe tine, te abandonezi pe tine, te pierzi pe tine, te trădezi pe tine.

De cele mai multe ori, mamele noastre devin, fără voia lor, vinovate de lucruri pentru care nu sunt de fapt responsabile. Se întâmplă pentru că încurcăm mamele noastre adevărate (oameni și ele) cu imaginea ideală a unei mame, adică cu un arhetip. Vom ajunge la el mai târziu în acest curs. Dar pe scurt, fiecare dintre noi crede că știe cum arată o mamă perfectă:

  • stă acasă și renunță la ambițiile și visele sale pentru ca să aibă grijă de tine
  • este cea pe care o găsim tot timpul cu masa pusă, cea care are grijă în mod primordial de casă
  • servește tot timpul pe alții și uită de propriile sale nevoie
  • este blândă, reținută, te înțelege perfect, nu se enervează, te primește și te acceptă așa cum ești
  • te așteaptă la poartă, indiferent de vârsta pe care o ai/o are
  • nu pleacă niciodată, nu te respinge niciodată, nu te trădează niciodată, nu te abandonează niciodată.
Această listă poate continua sau poate fi un pic modificată. Dar istoric, cam aceasta este imaginea ideală a unei mame. Ce se întâmplă în realitate însă nu este deloc asta. De aceea primul pas pe care te invit să îl faci este:
Exercițiu

I. separă imaginea mamei de imaginea arhetipală, ideală din capul tău. Pentru aceasta, ia o foaie și un pix și întreabă-te:

a. Care sunt așteptările și credințele pe care le am despre mama mea?
Exemplu: vreau ca mama să mă accepte așa cum sunt, vreau ca mama să nu mă critice niciodată, vreau ca mama mea să nu mă fi bătut când eram mică, vreau ca mama mea să fi fost prietena mea cea mai bună, etc.

b. Care dintre aceste așteptări sau credințe îmi dăunează?
Exemplu: Vreau ca mama mea să nu mă fi bătut când eram mică, Mi-aș fi dorit ca mama să fie mai caldă și mai atentă cu ce simt.

c. Ce am moștenit de la mama?

Convingerile personale (e important să muncești calitativ, trebuie să fii bun, ajută pe alții)
Valori (bunătatea, compasiunea)
Realizările principale (învățat mult, adaptat ușor în migrație, independența)
Dezamăgiri (tot timpul mi-am dorit mai multă căldură din partea ei cât eram copil)
Neîmpliniri (nu am fost până recent niciodată prietene)
Felul în care m-a ranit – ce m-a invățat (bătaia m-a învățat să fiu rezistentă la loviturile vieții, răceala m-a învățat să fiu independentă)
Felul în care m-a inspirat – ce mi-a dăruit (am admirat-o tot timpul pentru felul în care se sacrifică pentru noi, felul în care trece peste durerea personală, felul în care are grijă de ea. Mi-a dăruit o inimă plină de compasiune pentru ceilalți, capacitatea de a munci mult și de a realiza scopuri)

Chiar dacă experiențele tale cu mama adevărată nu au fost cele mai fericite, găsește răspuns la următoarele întrebări:

Intentia pozitiva care a stat la baza copilăriei mele și felului în care m-a influiențat mama este …

Observând viața mamei mi-am dat seama că ea m-a pregătit pentru…
    Știind că orice ar fi făcut sau nu mama ta – ea te-a pregătit pentru experiențe mai grele și ți-a oferit posibilitatea ca tu să crești independentă și puternică – ai mai spune că ea nu este cea mai bună mamă pentru tine? Dacă încă a mai rămas ideea că ai fi putut avea altă mamă, sau că mama pe care o ai ar fi trebuit să se comporte altfel, revino la exercițiu. Care sunt așteptările tale, care te fac să suferi? Sunt ele constructive? Merită să le păstrezi? Dacă relația cu mama este și acum tensionată – fă exercițiul din săptămâna trecută. Găsește umbra pe care o ascunzi. E timpul să renunți la a căuta validare, dragoste sau acceptare din partea mamei. Ea este exact așa cum este. Nici mai mult nici mai puțin. Nu putem să schimbăm pe nimeni, decât pe noi înșine. În momentul în care mai apare nevoia de a schimba ceva sau a îi reproșa – amintește-ți acest adevăr. Pentru ca tu să fii cine ești acum – mama ta te-a născut, te-a purtat în pântecul ei, te-a mângâiat și te-a rănit.

    Responsabilitatea pentru propria vindecare este a ta. Deci și pentru propria bucurie. Așa că acum vom trece mai departe.

    Acum e timpul să ajungi și la partea rănită din tine. Cea care îți segmenează identitatea și te face să acționezi din acel loc al rănii. În funcție de rana pe care ai detectat-o, te rog să urmezi următorii pași:

    Exercițiu

    a. Partea ranita din tine:

    Închide ochii. Respiră profund o dată. Expiră pe gură și inspiră pe nas. Lasă toate grijile să plece. Acum ești tu cu tine. Tu cu partea din tine care este încă rănită. Încă abandonată/respinsă/pierdută/trădată. Cum ar arăta partea asta din tine? Care îi sunt gesturile? Cum îi este privirea? Cum îi este vocea? Ce emoții o cuprind? Dacă ar avea un nume – cum ar chema-o? (dă-i un nume diferit de cel pe care îl porți).

    Acum permite-i acestei părți din tine să îți facă apariția în ființa ta.

    Spune: aleg cu toata voința mea să devin acel aspect din mine care se simte vinovată/rusinată/abandonată/respinsă/pierdută/trădată.(alege una care corespunde rănii tale).

    Permite să se simtă în corp. Să apară această parte a ta.

    Cum se simte corpul meu?
    Ce emoții am?
    Care sunt gândurile care vin?

    Câți ani am? (s-ar putea sa ai 4-5 ani). Ești bărbat sau femeie? Devino martorul tău sacru.

    Cu mâna non-dominantă scrie - ce iți doresti? Cum ai ajuns aici? De la cine ai invățat să fii așa? Ce anume vrei să îmi spui? Care sunt nevoile tale?

    De ce anume ai nevoie din partea mea? Lasă-ți mâna să scrie. Devino conștientă de ea. Scrie pe foaie toate trăirile. Nu le opri, nu le cenzura, nu le înghite. Când ai încheiat, pune mâinile tale împreună. Spune cu voce tare:

    Eliberez acum acest aspect din mine, care se simte abandonat/respins/pierdut/trădat/umilit.

    Imaginează-ți că în inima ta este un diamant mic. La un moment dat acest aspect începe să se fragmenteze. Acest aspect al tău se eliberează din tine. Pleacă în univers și se transformă într-un balon de energie. Liber și frumos.


    b. Partea vindecată din tine.

    Repetă acest exercițiu, apelând la partea vindecată din tine.

    Aleg cu toata vointa mea sa devin acel aspect din mine care se simte vindecată.

    Permite să se simtă în corp. Să apară această parte a ta.

    Cum se simte corpul meu?
    Ce emoții am?
    Care sunt gandurile care imi vin?
    Câți ani am? Ești bărbat sau femeie?
    Devino martorul tău sacru.

    Cu mâna non-dominantă scrie - ce iți doresti? Cum ai ajuns aici? De la cine ai invățat să fii așa? Ce anume vrei să îmi spui? Care sunt nevoile tale?

    De ce anume ai nevoie din partea mea? Lasă-ți mâna să scrie. Devino conștientă de ea. Scrie pe foaie toate trăirile. Nu le opri, nu le cenzura, nu le înghite. Când ai încheiat, pune mâinile tale împreună. Spune cu voce tare:

    Eliberez acum acest aspect din mine, care se simte vindecat.

    Imaginează-ți că în inima ta este un diamant mic. La un moment dat acest aspect începe să se fragmenteze. Acest aspect al tău se eliberează din tine. Pleacă în univers și se transformă într-un balon de energie. Liber și frumos.

    Nu te speria :) eliberăm din noi tot ca să putem integra și uni toate aspectele tale. Toate arhetipurile.

    În acest moment știi cum acționezi din ambele aspecte ale tale. Te invit să îți imaginezi că ele două stau la o masă, pe scaune diferite. Pune-le aceeași întrebare: de ce ați avea nevoie de la mine pentru ca voi două să vă împăcați?

    Ascultă ce au de spus. Notează. Împărtășește cu noi răspunsul.
    partea Ii. copilul rănit/orfan
    Fiecare dintre noi are dreptul să se simtă în siguranță. Din păcate acest lucru nu se întâmplă întotdeauna. De aceea a venit timpul ca tu să o eliberezi pe mama ta de așteptări și să începi să devii propria ta mamă.

    Exercițiu

    Pentru aceasta, pregătește o foaie colorată și frumoasă. Poți să o parfumezi cu un parfum care îți place. Imaginează-ți că ești o magiciană sau o zână bună. Că ești o mamă excepțională care vrea să îți adopte copilul tău interior. Da, pe cel rănit. Pe măsură ce scrii – lasă copilul din tine să simtă toată dragostea și blândețea și bunătatea de care ești capabilă. Dacă îți este greu să îți imaginezi copilul tău interior – pune în față o fotografie cu tine mică. Scrie cu toată inima, astfel încât să te simți în siguranță, având grijă de tine. Ești acceptată și iubită.

    Dragă Angelica,

    îți mulțumesc că ai decis să te naști. Sunt aici pentru a avea grijă de tine, a te proteja, a te iubi. Îmi doresc să te simți auzită, iubită și acceptată așa cum ești, cu toate ciudățeniile tale, cu toată rebeliunea ta. Vreau să știi că ai o casă care te așteaptă, indiferent ce faci și unde ești. Vreau să te susțin și să te ajut în fiecare pas pe calea ta. Sunt aici pentru tine. Te iubesc.

    Zâna ta bună, Angela.


    Dacă în momentul în care scrii apar emoții, lasă-te să plângi. Fii mândră de curajul de care dai dovadă.

    Acum scrie o scrisoare din partea copilului rănit/orfan pentru tine, cea mare. Folosește mâna non-dominantă.

    Dragă zână bună,
    vreau doar să am o inimă caldă, care mă așteaptă acasă. Vreau să îmi găsesc liniștea și să pot crede că lucrurile se vor aranja într-un final. Te rog să ai grijă de mine. Nu mai vreau să mă simt singură și respinsă.
    Angelica.

    Poți transforma acest tip de scrisori într-un jurnal, pe care îl vei completa pe parcurs. Lasă-te inspirată și fii sinceră cu tine.

    Apoi fă ceva ce îți aduce bucurie acum. Poate fi un lucru din trecut sau ceva ce te bucură acum. Lasă copilul din tine să se joace. Ia foaia pe care am desenat un copil la început, în prima noastră întâlnire, înfrumusețeaz-o și scrie pe ea. Te iubesc. Zâna ta cea bună, (numele tău). În fiecare zi, uite-te la acest desen și la fotografia ta și întreabă copilul din tine:

    • Cum te simți astăzi?
    • De ce ai nevoie din partea mea, ca să te simți în siguranță?
    Uneori copilul rănit din tine nu se va simți în siguranță, nu va avea încredere să comunice cu tine din prima. Ai răbdare. Fă acest mic exercițiu în fiecare zi. Va veni un timp când vă veți reuni. Și atunci pe fața ta va răsări bucuria dragostei.