Vestul este locul apusului, întoarcerea luminii în întuneric. Este noaptea din noi și din viața noastră.

Scopul acestui model este să confruntăm Umbra din noi. Întunericul și lumina din noi, care nu ne permit să ne facem văzute, auzite sau iubite. Acest întuneric necesită introspecție și confruntare. Este un loc al tranziției, care ne învață să ne asumăm responsabilitatea pentru propria viață și pentru tot ce se întâmplă în ea.

Vom răspunde la următoarele întrebări:
Ce anume din tine trebuie să moară ca tu să fii pregătită să trăiești? Care sunt părțile din tine pe care nu vrei să le vezi și accepți? Unde se duce atenția ta: spre suferință și stagnare sau spre bucurie și creștere? Care sunt patimile care nu îți permit să respiri cu inima? Ce ascunzi? Care sunt fricile care nu te lasă să respiri?

Cele mai mari provocări și nefericiri și boli vin atunci când uitam să ne cercetăm pe noi înșine. Pierdem viziunea clară asupra propriei vieți. Devenim personaje într-un film regizat de altcineva.

Viziunea clară scade de la prea multe gânduri.
Dragostea scade de prea multe patimi.
Nefericirea vine din prea multe povești.

Cu cât ne cunoaștem mai bine cu atât mai clari și mai iubitori devenim. Îți vei spăla oasele în liniștea lunii și a inimii tale.

Ne vom adulmeca umbrele. Ne vom cunoaște slăbiciunile. Ne vom redescoperi puterea și vom renunța la forță și la control. În sfârșit cum se face acel: Abandonează-te. Lasă în voia lui Dumnezeu.