cercetarea inimii
Cum să mă adaptez mai ușor vieții?
Frica de schimbare
A.Tofller " Șocul viitorului "

"schimbarea cade ca o avalanșă asupra noastră și cea mai mare parte a oamenilor nu este pregătită să-i facă față".
Nu există om care nu a auzit că schimbarea este singura chestie adevărată din această viață, că ea este inevitabilă.

Că nu avem de ales. Că e nevoie să ne conformăm și să învățăm să ne adaptăm. Mai știm că adaptarea este cea care permite supraviețuirea.
Asta determină succesul nostru în viață, și nu altceva. Pentru acest lucru avem însă nevoie de câteva abilități, care se pot dezvolta.
La nivel individual:
- Prezență în viața ta (descotorosirea de povești și credințe care te limitează)
- Conștientizarea propriului corp ( a simți și a înțelege ce se întâmplă în corpul tău la nivel de senzații, emoții și stare de sănătate fizică)
Parteneriat cu necunoscutul (a nu îți fi frică de necunoscut)
La nivel interpersonal:
- Congruență carismatică (a ști că nu toți te vor iubi și te vor place și invers, nu trebuie să îi placi pe toți)
- Intimitate dinamică (capacitatea de a construi o relație intimă)
- Facilitarea grupurilor de rezonanță(a face parte din cercuri de încredere)
La nivel de societate:
- Reziliență expansivă (capacitatea de a înfrunta sentimente și gânduri asociate cu situații dificile)
- Conexiune strategică (capacitatea de a crea rețele și de a comunica)
- Creativitate (capacitatea de găsi soluții în loc de tendința de a te plânge)
- Aliniere și integrare în sistem (capacitatea de a servi comunității sau omenirii)
Toate acestea fac parte din ceea ce se numește putere personală.

Ele pot fi dezvoltate. Sunt puțini oameni care se nasc cu toate aceste caracteristici. Dar chiar dacă sunt – pe parcursul vieții fiecare dintre noi întâlnește momente de tristețe și disperare. Fiecare va avea de luat decizii dureroase.

În momentul în care ai de luat o asemenea decizie, este util să îți pui următoarele întrebări:

1. Este corect să fac asta?/ce este corect să fac în această situație?

2. Este onest să fac asta?/ce este onest față de mine și față de ceilalți în această situație?

3. Este dureros?

Anume durerea este starea care îți permite să înțelegi că ești la o răscruce de drumuri. Ce facem de obicei este că putem răspunde da la primele două întrebări, știm că aceasta este decizia corectă și onestă, dar alegem să nu luăm o decizie dureroasă.

De multe ori, frica de durere ne ține în relații toxice, joburi care nu ne aduc bucurie și nici satisfacție financiară sau în incapacitatea de a ne mișca înainte.

Dorința de stabilitate produce monștri, care mai târziu aduc depresia sau alte boli. Dorința de stabilitate nu ne permite noi experiențe ale vieții. Este important să știi că orice adaptare la o situație nouă are câteva stadii.

Ele corespund cumva cu stadiile doliului, descrise de Elisabeth Kubler-Ross:
Negarea – este inițial o atitudine normală, în care se alimentează speranța că lucrurile se vor rezolva de la sine. Dacă însă rămâi blocat în acest stadiu – riști să te autosabotezi.

Vei observa la un moment dat că devii reactiv la situații și nu previi în mod natural anumite crize.

Ești în permanență în așteptare și nu deții controlul propriei vieți. Devii martirul evenimentelor din viața ta. Pentru starea psihică întrebarea de bază este: ce se întâmplă de fapt în viața mea? Cum mă simt în corp? Care îmi sunt emoțiile?
Rezistența – încercarea de a rezista schimbării, folosind vechiul sistem. Este greu să renunți la metode care au funcționat foarte bine pana acum.

Dar există un moment în care lucrurile nu mai merg, pur și simplu. Nu poți, spunea Einstein, să rezolvi problema de la nivelul la care a apărut. Este nevoie să căutăm soluții noi la probleme vechi. Pentru aceasta putem aplica diferite metode. Una dintre ele vine din inginerie. Ideea generală este că preamărim problema – pentru a găsi soluții la ceea ce ne doream inițial.

Pentru starea psihică întrebarea de bază este: dacă rămân în starea asta, cum voi arăta peste 20 de ani, care va fi starea mea, viața mea?

Scenariul negativ te va ajuta să găsești puterea de a schimba.
Frustrarea – atunci când iți dai seama că revenirea la vechile practici nu este posibilă.

La această fază te vei simți trist și depășit de situație. Dar vei înțelege că nu ai altă soluție. Dacă rămâi în frustrare pentru mult timp – s-ar putea să apară simptomele psihosomatice sau depresia.

Și atunci, la această etapă, întrebarea de bază este: cu aceste resurse pe care le am acum, care este cea mai bună soluție pe care o am?
Acceptarea – nevoia de schimbare devine clară și acceptată – este momentul esențial in managementul crizei.

Fără acceptare că lucrurile se schimbă, că suntem uneori neputincioși și nu putem face față crizei – soluțiile nu pot să apară. Nu este vorba despre disperare, dar de ceea ce sfinții părinți numesc – lăsare în voia Domnului sau eliberare.

În acest moment când spunem: nu mai pot, putem cere ajutor și stabili linii de comunicare.
Comunicarea – discută cu prietenii și partenerii tăi, folosește-te de sfaturile și experiența lor și de cea a celor care au trecut prin experiențe asemănătoare.

În cazul în care este necesar – să nu îți fie rușine să ceri ajutor de la un specialist, inclusiv neurolog sau psihiatru.

Mergi la un retreat sau la un atelier de eliberare emoțională. Găsește pe cineva înțelept cu care poți povesti și de la care să ceri sfaturi. Uneori, din cauza rușinii, nu apelăm decât la ajutorul cărților sau filmelor.

Din păcate, în crizele de schimbare de viață, lecturile pot dăuna mai mult. Ele vor umple mintea ta cu gânduri sau scenarii noi, dar emoțiile pe care le-ai trăit sau chiar traumele vor rămâne stocate în tine.

Și atunci peste un timp – corpul tău va da semne de supra-oboseală sau boală.

Planificarea – acum știi exact în ce situație ești și unde vrei să ajungi. Trebuie făcut un plan clar de acțiune în care să existe obiective și termene clare.

Acest lucru te va ajuta să te motivezi. Mai există ceva important însă. Trecem mai ușor peste schimbări atunci când gândim un beneficiu care ne este superior nouă: familia, copiii, prietenii, comunitatea, omenirea.

Când această schimbare din viața ta se va încheia, când ieși din criză, care este modul tău de a servi acestei umanități? Dacă poți face ceva acum, în acest moment – fă.

Dacă acum resursele tale sunt foarte slăbite – învață să ai grijă de tine.
Acum mulți dintre noi pleacă din țară.

Problemele cu care ne confruntăm la adaptarea peste hotare sunt multiple, dar cele psihologice sunt și mai profunde. În funcție de tipul de migrație( studenție, migrație de muncă, emigrare) vor exista câteva etape prin care treceți, ați trecut sau care vă așteaptă:
1
Luna de miere (1-2 luni) – compari cu ceea ce e acasă și găsești lucruri pozitive. Nu face asta! Încearcă să observi noul fără a compara. Acest proces va avea reversul lui mai târziu, când va veni faza de frustrare.
2
Șocul cultural 2-8 luni (Faza de frustrare) – aici poate apărea depresia. Apare "Nu sunt destul de bună" , dorul de familie și vinovăția că nu ești alături de ei.

Orice lucru minor poate genera frustrare. Simptomele pot varia, dar în general vor include: tendința de a te închide în tine, evitarea contactului cu oamenii din țara în care ai plecat, sentimentul că ești singur și neajutorat, dereglarea somnului(insomnie sau dorința de a dormi mult), dor mare de casă, dureri în corp sau de spate, critică față de țara-gazdă. la această etapă s-ar putea să simți că îți pare rău că ai venit, să ai impresia că nu te vei putea adapta niciodată.

Tot aici s-ar putea să apară semne de stres post-traumatic, anxietate, etc.
3
Ajustare, 8-10 luni – aici începe de fapt faza de acceptare și de adaptare. Începi să găsești activități interesante pentru tine, te menții și îți creezi grupuri noi de prieteni sau de camarazi.

Corespunde și cu perioada de ajustare la servici, cunoașterea limbii, etc.o Ajustare, 8-10 luni – aici începe de fapt faza de acceptare și de adaptare. Începi să găsești activități interesante pentru tine, te menții și îți creezi grupuri noi de prieteni sau de camarazi.

Corespunde și cu perioada de ajustare la servici, cunoașterea limbii, etc.
4
Adaptare, 10-12 luni (acceptare). Înveți să folosești resursele personale pentru a îți rezolva problemele.
Perioadele de adaptare pot fi diferite în funcție de scopul migrației dar și de vârstă, caracteristici culturale, stare familială și multe alte elemente.

Atunci când rămâi blocat în una dintre etape – nu mai ești capabil să te miști pentru o perioadă lungă de timp.

Pentru a face față schimbării este nevoie să detaliem și adaptăm câteva elemente importante:

Viziune: cum arată viitorul meu peste 5, 10 ani?

Abilități: ce am nevoie să învăț pentru ca dorința mea să se realizeze?

Motivare: care este motivația mea pentru a face asta? Pe cine ajut? Cum o să mă simt?

Resurse: care sunt resursele fizice, psihice, umane de care dispun și de ce mai am nevoie?

Plan de acțiuni: care este planul meu de acțiuni? Ce anume am nevoie să fac? Care sunt pașii?

Mergând pe această schemă, procesul de adaptare la schimbare va fi mai simplu.

Observă că aici nu este vorba foarte mult despre emoții. De ce? Ele sunt o parte importantă a vieții noastre. Pentru că dacă te axezi acum, în criză pe emoții – riscul să cazi într-o poveste de viață în care devii victimă este foarte mare.

Dacă unul dintre aceste elemente nu este prezent în planul tău de schimbare – vei obține alte rezultate decât te aștepți, iar procesul de adaptare la nou va fi și mai complicat.

De aceea, te rog să faci acest exercițiu simplu. Afișează această schemă într-un loc în care poți să o vezi zilnic. Este important să te menții motivat.
Ce se întâmplă dacă lipsesc unele elemente?
În afară de toate acestea, în timpul schimbărilor, trecem și prin alte provocări:

- Cine sunt eu, care este noua mea identitate

- Evitarea izolării

Despre acestea vom vorbi la un următor live. Cert este că se adaptează cel mai ușor oamenii care dau dovadă de curaj, naivitate și reziliență. Dar cel mai mult este vorba despre acceptarea faptului că orice emigrare înseamnă și doliu și pierdere. Și că aceasta este normalitatea lucrurilor.

Dar există încă 5 lucruri importante pe care merită să le știi. Toate vin din gânduri, toate vin din creier. Adesea spunem că realitatea este cea care ne cauzează probleme. Ceilalți sunt vinovați. De fapt, totul este ascuns în corpul nostru. Crede-mă, avem acest corp și asta este una dintre cele mai mari binecuvântări. Nu putem dirija evenimentele care se întâmplă, dar putem schimba modul de abordare al lor. De aceea, ține minte:

1. Creierul tău nu face diferență între realitate și imaginație.

Creierul reacționează la gândurile tale. Pentru el nu este important dacă ceea ce se întâmplă este real sau este doar imaginația ta. Dacă îți faci griji pentru o situație ipotetică – creierul va transmite această informație în corp și vei ajunge la atacuri de panică. De aceea funcționează ceea ce se numește efectul placebo.

Dacă tu crezi că ceva te ajută – anume acel ceva te va ajuta. Și invers. Efectul nocebo te poate îmbolnăvi. Dacă ai auzit despre o nouă boală și ești convins că este a ta – poți ajunge și la simptoame fizice.

Orice gând constructiv și orientarea pe soluții te poate face să te simți bine fizic. Și apoi psihic. Aici te pot ajuta practicile de recunoștință.

2. Creierul observă ceea la ce te gândești cel mai mult.

Unde este îndreptată atenția ta – aceea va fi viața ta. Focusul și atenția acordată stresului și vinovăției te va face să te simți și mai slăbit și mai vinovat.

Și aici nu este vorba despre a îți ignora stările, ci despre a te orienta conștient spre reprogramare. Cum? Învățând să fii prezent în viața ta și în Acum și Aici.

Ai observat că dacă tu crezi în ceva vei avea tendința să negi credințele celuilalt și să nu îl înțelegi? Dacă eu pot el/ea de ce nu poate? Este din aceeași poveste. Schimbă-ți modul în care îți direcționezi atenția și viața ta va deveni mai bună.

3. În majoritatea timpului, creierul lucrează pe sistem automat.

Omul are aproape 60.000 de gânduri zilnic. 60.000! dar mai mult de 40.000 sunt aceleași gânduri ca și ieri și alaltăieri. Observă și o să vezi!

De aceea este important să învățăm lucruri noi, să călătorim, să avem noi experiențe. Astfel are loc curățarea tiparelor vechi de gândire. La început este aproape imposibil și foarte dureros. Mai apoi devine interesant. Creierul tău lucrează după schemele expuse mai sus.

Așadar, fă pași mici de observare, vezi care sunt gândurile repetitive și decide să renunți la ele.

După ce înveți să te observi (poți pune ceasul de câteva ori pe zi ca să vezi la ce te gândești cel mai des), antrenează gândirea să gândească în soluții sau în recunoștință sau pune întrebarea: acest gând îmi servește la ceva sau aduce stres în viața mea?

Crede-mă, gîndul care produce stres nu te va ajuta să scapi de problemă. Pentru că va vedea realitatea, îmbrăcând-o în această problemă.

4. Este important să înveți să te deconectezi. Este vital.

Acest lucru te va ajuta să nu te îneci în propriile gânduri. Cum poți face acest lucru? Prin meditație sau rugăciune. Eu optez pentru rugăciunile așa-zis rotunde.

Acestea sunt rugăciuni scurte. De ce rugăciune? Există cercetări care demonstrează efectul rugăciunii asupra sistemului imunitar și asupra creierului. Mai mult. Noi venim dintr-o cultură creștină.

Acest lucru este înscris în inconștient. Fiecare celulă a corpului tău recunoaște: Doamne, facă-se voia Ta.

5. Creierul poate fi reînnoit.

Da da da. Așa-numitele rețele neuronale se modifică pe parcursul vieții. Creierul poate construi rețele noi și acest lucru ne poate susține și ajuta.

Acest proces se numește neuroplasticitate. Important este să nu uiți că tu ești maestrul propriilor gânduri și nu ele te dirijează.

Există diverse tehnici pentru a obține acest lucru: desen special, numit neurografică, meditație, rugăciune, dans, călătorii, expunerea la experiențe noi. Dar este important ca tu să crezi și să vrei să te schimbi.

Nu poți da viața ta cu împrumut nimănui. Nu poți să rogi pe nimeni să trăiască oleacă în locul tău. Tu ești liber să fii tu, restul sunt ocupați să fie ei înșiși deja. Dacă speri că cineva poate face o minune în locul tău – te înșeli amarnic. A îți asuma responsabilitatea pentru propria viață este cea mai înțeleaptă și sinceră opțiune pentru tine acum. Chiar și Iisus nu făcea minuni dacă nu era rugat să ajute. Amintește-ți despre asta.

Este dureros, da. Este greu, da. Este eliberator, da. Și ajunge să fie vesel.
Exercițiu de generare a adaptării

1. Unde este locul in care doresc sa fac schimbarea? Care este domeniul vieții (social, familie, carieră, bani, sănătate, odihnă)?

……………………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………………

2. Care sunt comportamentele de care am nevoie?

a………………………………………………………………………………………………….

b………………………………………………………………………………………………….

c………………………………………………………………………………………………….

3. Care sunt convingerile necesare pentru a susține noile comportamente? Ce e necesar sa cred despre mine pentru a mă adapta la schimbarea deja realizata?

a………………………………………………………………………………………………….

b………………………………………………………………………………………………….

c………………………………………………………………………………………………….

1. Care sunt pașii pe care îi voi face?

a………………………………………………………………………………………………….

b………………………………………………………………………………………………….

c………………………………………………………………………………………………….



Dacă e nevoie să extinzi zona de confort, și este nevoie, ar putea să te ajute să:

1. Fii sincer cu tine

2. Schimbarea este posibilă

3. Schimbarea este inconfortabilă și e ok

4. Schimbarea are loc pas cu pas

5. Explorează posibilitățile

6. Asumă-ți un risc mic pe zi

7. Fiecare acțiune este un experiment

8. Curajul este mai important decât succesul

9. Riscurile dezvoltă reziliența
Lasă-ți corpul să te ajute. Modul în care ne mișcăm generează emoția. E-moția vine de la mișcare. Este energie în mișcare. Observă-ți corpul și cum se simte în anumite emoții. Apoi schimbă poziția corpului, expresia feței. Lasă corpul să transmită creierului informația că ceva se schimbă.

Unul dintre ritualurile cele mai eficiente este schimbarea respirației. Modul în care respirăm alimentează ceea ce se numește Nervul Vagus, responsabil de răspunsul care se numește: relaxează-te și digeră. Respirația din pântec, fără a ridica umerii ne poate ajuta la calmare. Expirația ne poate ajuta să ieșim din panică și să acumulăm energie.

Mai jos este ritualul numit priming și practicat în fiecare zi de Tony Robbins, unul dintre cei mai mari specialiști în creștere personală din lume.

Respirația focului. Centrare pe expirație.

Pui mana pe inima, o simți. În profunzime.

Spune care sunt cele 3 lucruri, momente pentru care pot spune mulțumesc. Simte-le. Fii în acel moment și în acea stare.

Acum, cere vindecare pentru orice are nevoie sa fie vindecat. Este o rugăciune asta. Cere vindecare pentru corp, emoție, gânduri, relații, bani. Prin respirație simte cum se vindeca oasele si carnea ta. Fii in aceasta stare vindecata

Cere ca tot ceea ce ai nevoie să fie rezolvat – să se rezolve

Cere ca tot ceea ce ai mai bun si mai frumos in tine sa se manifeste (încredere, dragoste de viată, inteligență, putere, talent)

Simte recunoștință pentru energia vindecării si apoi servește umanitatea. Trimite aceasta energie tuturor: familie, copii, parteneri, business, oameni.

Lasă energia să curgă prin tine. Celebrează modul in care poți servi aceasta umanitate.

Bucură-te de această emoție.

Simte cum din creștetul capului tău vine o lumina verde vindecătoare și intră în fiecare segment al corpului tău, trece prin tine in pământ și apoi revine in corp. energia vindecătoare verde.

Notează apoi 3 lucruri pe care vrei sa le obții. 3 lucruri care iți umplu inima de speranță și bucurie. Intră in acel moment ca și cum s-a întâmplat deja. Pentru fiecare dintre ele, câte 3 minute.

Apoi începe ziua. Fă un pas. Doar unul. Apoi încă unul. E experiment. Nu aștepta succese. Dacă vin – le celebrezi. Dacă nu – nu te superi pe tine.

Te cuprind.

Dacă ești deja abonat felicitări!
Dacă nu ai reușit - poți face asta acum

© Chakaruna. All rights reserved